-jurnal de gherlă-
Prima zi cand s-a facut noapte
Eu cand vreau sa fluier, fluier! M-am trezit fredonand slagaru ala cu „Singur, atat de singur...” Nu pot s-adorm, caci amintirile ma chinuieste. Pe la miezul noptii, minune mare: nu mai sunt atat de singur. Locic, Casuneanu si Costiniu- trei, Doamne, si toti trei!- vin sa-mi tina de urat. Ii intampin cum se cuvine: „Baieti, v-am rezervat un loc in... ce...lula mea, ar fi fost si urat din partea voastra sa ma lasati sa dorm singur pe tambal...” Locic si Casuneanu ma aproba tacit, semn ca merg pe mana mea moarta, chiar daca au luat-o in mana. Doar Costiniu se foieste pe marginea patului si izbucneste in plans. Il zgandara un exercitiu de logica „Cataline, daca e adevarat ca puscaria decimeaza omul, noi cum o sa ne decimam, ca suntem doar 4?”. „Lasa, Costica, vom fi ce-am fost si chiar mai multi decat atat”, caut sa-i linistesc. De unde! Casuneanu si Locic se incapataneaza sa mearga cu logica si mai departe: daca puscaria decimeaza omul, regimul Basescu decimeaza baronul sau patronul?
Inger, ingerasu meu: Ma voi ruga la toate instantele de judecata sa putem iesi din aceasta dilema imediat ce iesim din puscarie. Eventual cat mai repede!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu