de veghe in lanul cu gargara

-pamflete, sarcasme si alte obraznicii-

luni, 22 martie 2010

Test de angajare la Atac de Argeș

Aviz amatorilor!
Călin Popescu, unul dintre ziariştii vechi de la „Curierul zilei” a fost racolat de catre cei de la „Atac de Argeş”, pentru a li se alătura. Ziaristul de la „Curierul” povesteşte felul în care a decurs tentativa de racolare:
„Prietenul Dan Badea îmi dă mesaj pe mess, cum că are să-mi facă o propunere. Bănuiam că vrea să mă facă mare investigator la ziarul recent lansat, la care s-a băgat el. Eu nu sînt certat cu nimeni de la Curierul, nu sînt dat afară, nu sînt demisionar și nu știam cum să-l refuz. Deocamdată, Curierul e încă printre puținele ziare din țară care stă pe propriile picioare (poate Informația zilei din Satu Mare - sau alții care sînt destul de nebuni să supraviețuiască ar mai fi la fel). N-aș pleca dupa atîția ani la un alt ziar, să fac concurență ziarului actual, pentru un leu în plus. Pentru că insista am zis: hai să vorbesc, că nu mai scăpam de el! N-am vrut să merg la sediul lor - acolo mă chema! - așa că mă invită în barul Matteo să vorbim, că vine și patronul lui să-mi propună „ceva“. Merg cu cîteva minute înainte, să comand eu, ca să scap de faza penibilă cu cinstea făcută de presupusul angajator. Cînd intru, îl văd pe Doru Mitruș la o masă cu mai mulți, mă apropii, o văd și pe Luiza Dobrescu cu alții, între care și George Stăncescu, redactorul lor șef. „Aici, aici!“, îmi face semn Luiza. Mă așez: erau cei doi asociați ai ziarului, unul venit și cu femeia. Vorbeau cu Mitruș, care nu întelegea de ce, dacă l-au pus secretar de redacție, i se iau textele la corectură la București, și nu se publică decît știruțele. Unul din asociați le reproșa, în schimb, că „deja de la al doilea număr au început cu știri normale despre PNL“. Apoi, Stăncescu le explica de ce vrea să plece: directoarea ziarului (are și așa ceva) i-a explicat că, avînd în vedere că totul se face la București, rolul lui ca redactor șef e să se ocupe de curățenie. Atunci pică și ea, și el o întreabă: „E adevărat că ați zis să mă ocup de curățenie?“. „Da, păi...“. „Buna ziua!“ și au plecat amîndoi. Cam spășiti - și n-am înțeles de ce: cînd îți dai demisia, ai dreptul măcar la un pahar spart.
„Directoarea“ mi s-a părut una din acele femeiuști rătăcite prin gazetărie și care confundă presa cu fumatul. „Noi ne lămurim repede cînd cineva nu e bun“ - îmi explică scena „Florin“, după cum mi l-a prezentat Badea, care tocmai apărea și el.Trec eu la aparat. M-au întrebat în cor: „Cred că pot să lucrez la ziarul lor?“. Ocolesc răspunsul și spun că aș mai putea lucra, eventual, și ceva în plus. Ei voiau să spună, adică, dacă sînt capabil. Pe mine mă interesa însă să spună întîi cine sînt ei, ce vor. „Nevasta lui Pendiuc are un amant. Scrie asta“, începe unul, făcînd pe inteligentul. Zic: „Se vede că o știți, în primul rînd“. Apoi, explică: „Noi atacăm oameni“. Eu: „Dacă ai motive să-i ataci“. Apoi, celălalt, „Florin“, încearcă altfel: „Pe cine acoperă patronul tău?“. „Din politică, pe nimeni. Din oameni de afaceri, normal, pe prieteni și parteneri - Iulică Preda, de exemplu.“ „Cine e?“. „Nu sînteți din Pitești?“. „Nu“. Îi explic cine e. „Atunci, scrie-mi pînă mîine o anchetă cu Iulică Preda!“. Eu tot nu înțelegeam: de ce să scriu, cum vine asta, cînd eu nu am zis deloc că merg la ei, ce prostie să îmi ceară să-l atac pe prietenul patronilor cu care lucrez de 8 ani, doar că îmi zice el, și încă repede. Apoi se amestecă și „directoarea“: „Scrie-mi o anchetă cu cariera politică a lui Iani Popa și a Ancăi Barbu!“. Eu ezit să răspund, iar ea începe să se hlizească. Cum ar veni: vai, ce prost, n-am mai văzut așa candidat!Erau o mulțime de lucruri care trebuiau lămurite întîi - cum să nu fac concurență fostului ziar, cum să nu-i supăr pe patroni dacă plec, cum să lucrez eventual în două locuri, cum să fac asta rentabil și, nu în ultimul rînd, dacă publicația lor e ziar - fiindcă nu pare - și n-am chef să fiu pion pentru șantaje sau alte mizerii. În plus, eu am încă părerea, poate naivă, că un șef de ziar nu ar trebui să fie din aceia de la care te aștepti doar să-i vezi în piața, șoptind: „țigări, țigări, băieți“ sau propunîndu-ți „fetițe“. Dar asta e, azi nu mai sînt nici la balamuc atîția ceaușești și napoleoni cîți moguli - oricine poate scoate o fițuică, măcar cîteva numere. Indispus că l-am întrebat cum de nu-l cunoaște pe Preda, „angajatorul“ meu a tăiat-o repede. „Nu ești ce ne trebuie nouă. Avem nevoie de oameni cu inimă“ - adică n-am vocea lui Sorin Ovidiu Bălan. Ca și cînd îți trebuie „inimă“ să ataci aiurea pe oricine, pînă o iei în bot, în loc să reziști presiunilor și să scrii adevărul. Le-am urat succes și le-am zis că doar nu se așteptau s-o rup cu un ziar unde lucrez de 8 ani, pentru a veni la unul cu 2 numere. Ei au luat mutra: „Da, bate cîmpii“. I-am lăsat în pace, că erau cu Dan, să nu-i fac greutăți.
Florin Paraschivescu, așa îl cheamă pe marele asociat, care fusese partener și cu Ghezea. Atacul e ziarul acela despre care se spune că avea un patron, Ghezea, care, după ce s-a filmat cînd făcea sex oral cu Gyorfi, a făcut mare material de presă cu asta. Iată că are un asociat care vrea să-i continue tradiția. Imi pare rău pentru colegul, care mai demult scria că nu ar accepta un salariu sub 400 euro, acum are atîta nevoie de cei 12 milioane fluturați. L-am sunat apoi, să-l întreb ce a avut cu mine de m-a atras în asemenea farsă, dar mi-a respins apelul, probabil se teme să nu-i supere pe noii lui șefi.”

Un comentariu:

  1. De la un bosorog la ce te astepti? Hai sa fim seriosi, Madaline! Crezi in Afrimescu si in balivernele lui?

    RăspundețiȘtergere