“Presa ca o hazna”- cu Stefan Dumitru Afrimescu

Pe http://dielda.blogspot.com/ apare un interviu cu, citez, “poetul si publicistul Stefan Dumitru Afrimescu, pe marginea recentei sale demisii de la “Atac de Arges” . Dialogul, purtat pe “messenger”, este semnat de Dana Dinu, ziarista independenta de Bucuresti, daca e sa dau crezare blogului. Interviul se cheama “Presa ca o hazna” si, pentru a va intromisiona in subiect, voi reda cateva pasaje edificatoare:

Dielda: Aparitia unui ziar pe piata media romaneasca este un curaj nebunesc avand in vedere criza financiara. Cum credea Paraschivescu (patronul Atac de Arges- n.b.) ca va face valuri in Pitesti si implicit bani imediat ? Ce strategie aborda conducerea ?

Stefan Afrimescu: Nu stiu, poate prin aceleasi metode ca ale lui Ghezea.

Dielda: Adica prin santaj si manipulare ?

Dielda: Inteleg ca este un jurnalist bun Badea si de aceea conducerea ziarului a dorit sa fie oprit...

Stefan Afrimescu: O, da. Aferim!

Dielda: Nicolescu a cerut ca sa fiti extirpat de la Atac?

Stefan Afrimescu: Destul de probabil.

Constat cu dezamagire ca domnisoara Dinu, alias Dielda, ziarist independent, isi aroga prea multa independenta cand vine vorba de interviu, ca gen publicistic. Altfel, ar lasa impresia ca nu prea are habar de anumite reguli elementare ale interviului, sau, daca are, le-a cam uitat de data asta, chiar si in situatia in care demersul sau jurnalistic cu pretentie de exclusivitate se vrea a fi o "(con)vorbire" libera. Am scris "se vrea a fi" pentru ca nu prea pare o discutie libera. Intrebarile pe care i le adreseaza interlocutorului sunt mai mult mingi ridicate la fileu. Ceva de genul "nu-i asa dle Afrimescu ca...", ceea ce lasa clar impresia unui dialog "aranjat", fir-ar mama ei de deontologie sa fie! Nu cred ca Dumitru Afrimescu avea nevoie de avocati, de interviuri aranjate pentru a spune ceea ce are de spus. Parerea mea, Stefane!

Amicului Badea, cu simpatie

În prima zi ca angajat la ziarul meu, Dan Badea apărea pe prima pagina a unui cotidian local de referinţă. Nu făcuse mare brânză, doar o dăduse parte-n parte cu un coleg. Se bătuseră pe-o...ziarizdă. Am trecut peste episod şi a rămas să lucreze la mine. În salturi, aşa cum îi place lui. Am trecut şi peste asta şi l-am recomandat la „Evenimentul zilei”, pentru postul de corespondent...Ne-am despărţit în momentul în care nişte şantajişti din presă i-au promis arginţi nenumăraţi şi funcţii, multe funcţii. N-a făcut mulţi purici pe acolo: mizerabila publicaţie a fost închisă la un moment dat. De-atunci, Dan Badea e într-o goană nebună, din publicaţie în publicaţie...
Ultimele evenimente l-au readus în atenţia breslei, deşi îndrăznesc să spun că în scandalul de la „Atac de Argeş” mai mult el s-a băgat în seamă decât l-au băgat alţii. Cred, Dane, că duci un război care nu e al tău. Ştefan Dumitru Afrimescu, oricât ar fi el de analfabet, nu are absolut nimic cu tine, nu ţi-a făcut nimic. Nu merita să îl jigneşti, aşa cum ai făcut-o, pe blog, într-un limbaj incalificabil. În plus, ar trebui să-i arăţi minimum de respect, măcar prin prisma faptului că e mult mai în vârstă decât tine. Nu contează cât eşti de jurnalist, important e să fii OM. Din punctul ăsta de vedere, chiar dacă ţi-e greu să recunoşti, amicul tău, Călin Popescu ţi-a servit şi el o lecţie de viaţă. Evident însă că tu ai luat totul în nume personal, ceea ce dovedeşte că mai ai mult până...departe. N-aş vrea ca, peste ani, să te regăsesc în categoria jurnaliştilor ale căror destine în presă au fost triste, pline de umor!