Presacaopra(v)da

De Ziua Presei, am dat o raită prin blogosfera de specialitate, să văz ce aer(e) se mai respiră pe-acolo. Surprinzător, părerile nu sunt chiar aşa de împărţite, cum e presa.

Victor Ciutacu: „De ce nu e liberă nici presa românească: de ameninţări, de superficialitate, de orgolii, de constrângeri patronale, de neprofesionalism, de presiuni politice exercitate economic, de impostură, de jigniri, de autocenzură, de isterie, de absenţa ridicolului, de vanitate, de autodevorare, de prostie, de lipsa solidarităţii de breaslă şi a ruşinii, de false modele, de imagine proastă, de facilităţi pe timp de criză, de scheleţi în dulapuri.”

Călin Popescu: „Ti se ofera o palarie de aur, cu conditia sa o regulezi pe maica-ta si sa il omori pe taica-tau. Vezi in jur lumea purtand palarii de acest fel, toti mandri nevoie mare. Zici sus si tare: eu nu fac grozavia asta, mai bine ma lipsesc! Ii vezi apoi pe restul, care nu au palarii si sunt de rasul tuturor din cauza asta. Apoi, dupa un timp, apari si tu cu palarie si zici in sinea ta: oricum, pe mama nu a durut-o si tata nu mai avea mult de trait!”

Piticu.ro: „Am primit o invitatie pentru cheful de ziua presei. Dupa 10 ani de breasla, daca primesc o astfel de invitatie inseamna ca trebuie sa ma simt bine si sa fiu bucuros nu? Si daca m-as duce as vedea ce? O gasca de oameni care vor veni direct la bere, ca sa uite de problemele de la munca. O gasca de oameni care nu vor vorbi unul cu celalat pentru ca sunt din trusturi de presa diferite si rivale. O gasca de oameni frustrati ca nu le intra materialul pe print sau pe TV, iar ca a doua zi trebuie sa se intalneasca iar cu directorul X, de unde sa scoata un material prin care il pupa in cur, ca asa le-a spus redactorul sef ca trebuie sa iasa.”

Ionuţ Jifcu: „Presa din România este una subjugată puterii, diverselor interese şi cu un mare bocanc în gât. Câinele de pază al democraţiei este demult pus cu botu’ pe labe. Faptul că banii din publicitate sunt ca şi inexistenţi de mai bine de doi ani a făcut ca ziarele să se subjuge de bunăvoie unor interese ale lui X sau Y. Deontologia şi prezentarea adevărului au fost date la o parte de nevoia de supravieţuire şi de lăcomie.”

Adrian Teacă: „Jurnalistul român nu e apărat astăzi nici de lege, şi nici de organizaţiile profesionale, care sînt nişte cluburi ale bogaţilor din media, ce să mai zici de sindicatele de tot rahatul. La cît mă pricep, după ce-am mîncat o viaţă pîinea în meseria asta, impresia mea, tot mai acută în ultima vreme, e că jurnalismul adevărat e pe cale de dispariţie. Jurnalismul se manelizează. Odată cu ţara. Nu mă întrebaţi de ce.”