Exilată la Plopeni în aceste zile de efervescentă leneveală naţională, Condeera, tânără domniţă, scrie şi suspină ca o blogăriţă, denunţând sărbătoarea de 1 Mai în următorul răvaş:
"O, grătar, obiect totemic ce pe om l-ai subjugat
Sfîrîi glorios în astă zi menită pentru depravat!
Orice om ce se respectă musai tre’ să fac-un jar
Pîrjolind păduri de-a-ntregul mai ceva ca-n Avatar.
Amintindu-ne de-a pururi mici și bere cum haleam
Emanînd din boxe ritmuri d-alde Guță și Salam.
Laif is gud, să moară mama, toți acum ne simtem bine
Chiuim Râgâim de bucurie, burdihanele ni-s pline!"
Domnule, nu sunt exilată, ci acolo mă retrag. E fortăreaţa condeească de rezistenţă. Altminteri, sunt onorată că m-ai trackback-uit.
RăspundețiȘtergereCe sa spun...rezistă până la ultima bere!
RăspundețiȘtergereBun răvaş. Mare plăcintă trebuie să fi fost! :))
RăspundețiȘtergere