Jocuri (olimpice) la PDL

Ca să boicoteze referendumul, primarii PDL organizează duminică jocuri și concursuri. Cel puțin două jocuri vor concura literalmente Olimpiada de la Londra, cu atât mai mult cu cât, la aceste probe, fosta guvernare PDL e campioană mondială absolută: de-a baba oarba și leapșa pe furate.

Demiterea lui Băsescu: un pas mic spre normalitate, un pas mare spre regalitate!

Personal, cred că profunda criză politică prin care trece România nu se poate sfârşi decât odată cu reinstaurarea monarhiei. Ne trebuie un „arbitru” cu ecuson de istorie, nu unul legitimat de „băieţii deştepţi”. Sub comanda noului director, Claudiu Săftoiu (liberal ca formaţie), TVR (da, TVR!!!!), a început de astăzi difuzarea unui serial despre rolul şi locul monarhiei în istoria şi dezvoltarea României. Ceea ce îmi spune mie că, mai devreme ori mai târziu, băseştii, voiculeştii, videnii, bercenii, toţi cei care acum se autointitulează cu emfază „intelectuali fini”, dar care au luat ţara asta cu împrumut, va trebui să-şi execute un reset la intelect!


P.S. Nu mai târziu de un an şi ceva, l-am întrebat pe Crin Antonescu ce părere are despre reinstaurarea monarhiei în România. A răspuns că, personal, este de acord cu această soluţie politică. Ce părere aveţi: Cu un Crin, se poate face primăvară?

Întrebări retorice, în vremuri istorice

Mă-ntreb: s-o pune de-o Curte Marţială pentru "gradaţii" lui Băsescu? Şi dacă da, vor prefera să le treacă glonţul pe la ureche sau prin gât? Parca-l si văd pe Turcescu: "Onorată instanţă, am fost un dobitoc! 100%!"

P.S. Ştie careva, Andreea Pora ce grad are? Mama răniţilor, cumva?

"Eu nu promit, eu fuck!"

Candidaţii portocalii, proaspăt spoiţi cu verde pentru a nu fi căutaţi (şi trimişi) la origini cu ocazia „localelor”, merg pe următorul slogan: „Fapte, nu vorbe!”. Atenţi la tot şi la toate, useliştii pregătesc replica:

„Mâncaţi-le micii, beţi-le berea, dar votaţi cu Puterea!”

Cetăţeanul Turmentat

Un week-end de coşmar

# Vineri mai spre prânz, în timp specialiştii BNR sunt prinşi în trafic pe DN 1 (Bucureşti-Ploieşti-Valea Prahovei, ce dracu!), leul atinge un nou maxim istoric. În comparaţie cu euro. În comparaţie cu el însuşi, e minim!

# Sâmbătă, cu gândul la duminică, măcel: în Franţa, muntenegrencele fac pogrom cu naţionala României de handbal fete, răstimp în care, la Baku, Mandinga falsează de mijlocul clasamentului la Eurovison. În România plouă cu spume. În perfidul Albion plouă cu pumni. Bute ştie!!!

# Duminică, ungurii insistă ca Nyiro Jozsef, scriitorul maghiar recunoscut pentru pozitiile sale anti-româneşti, antisemite şi pro-fasciste, să fie înhumat la Odorheiul Secuiesc, evident, pământ românesc. Cum o nenorocire iredentistă nu vine niciodată singură, gimnastul român Flavius Koczi câştigă medalia de aur la Campionatele Europene. Colac peste pupăză (iar aici nu mă refer la Traian Băsescu şi Elena Udrea), la Cannes, Cristian Mungiu câştigă premiul pentru cel mai bun scenariu. Cosmina Stratan şi Cristina Flutur, premiul pentru cea mai bună interpretare feminină.

Moarte domnului Lăzărescu!

Share mă-sa o gagică

Am acasă, pe perete/ O carpetă, c-o poveste...

Foaie verde şi-o hazna/ Pedeleu' se-mBoldea!

După ultima ispravă a deputatului Mihai Boldea, cel care, fix înainte de a fi arestat, a părăsit România pe calea aerului şi pe căile discutabile ale unui  vid legislativ ce l-a aruncat spre o destinaţie necunoscută organelor de cercetare penală, noul slogan al PDL în acest an electoral se anunţă a fi următorul:

Să fugiţi bine!

Alianţa DA-v-am...kerosen

Cum a petrecut Băsexu de Ballantine’s Day

5.30. Încă mă mai doare capul...De la discursul lui Ponta. Ăsta chiar a început să gândească de te doare capul! Aş lua o aspirină, da’ cu ce? Udrea face fiţe de când am remaniat-o, iar pe noptieră n-a mai fost loc şi de-un pahar cu apă. Noroc cu gheaţa din frapieră!

Şase, şase şi un pic: brrr, mă-ngrijorează decedaţii lu’ Mircea Toader: Dacă ăia au murit de băutură, eu de ce mai trăiesc? În mod clar, e o capcană!

7.00. Sună Cocoş(ul): cică băieţii deştepţi din energie mă sfătuiesc să nu fiu atât de prost încât să le sistez şi lor alimentarea, că vor electrocuta operaţiunea „bani pentru partid”. Mă trezesc confuz: în ţară e stare de necesitate sau stare de ebrietate? Mă arde pe gât, semn că la mine e stare de necesitate, de după starea de ebrietate. Cui pe cui se scoate, limbă, dă-te la o parte!

8 şi ceva. Mic dejun englezesc: whisky end soda. Încerc să derulez ce s-a întâmplat aseară...Aha: Boc într-un show păcătos, la fundul gol! Păi, cum să nu ţi se rupă filmul?!

10.00. Amintirile mă chinuieşte: în fond, bietul Boc a plecat din Guvern aşa cum a venit: în fundul gol! Închin în memoria sa!

Unşpe trecute fix. În timp ce pentru ciumpalaci e vreme urâtă, pentru mine e vremea gustării. Deci, să mai „gustăm” cevaa...

12.00. Întrebarea de la miezul zilei: trebuie să dreg busuiocul, sau să mă dreg?

13 şi câteva pahare. Ora mesei. Astă-seară prânzim în familie: la dreapta, Elena Udrea. La stânga, de-acum, Victor Ponta. În faţă, o masă plină cu pahare pline. De mâncat, mâncăm rahat. Cu whisky rece!

15.00. De la atâta mâncare, mă ia cu ameţeală! E clar: lipsă de alcool în sânge!

17.00.Cum să serveşti ceaiul de la ora 5, când în pivniţă suflă crivăţul? CSAT zice să-mi pun pofta-n cui: vămile cu Ucraina şi Republica Moldova sunt închise. În disperare, deschid un punct de colectare pentru sinistraţi la Cotroceni. Ai draq ciumpalaci, vorba lu’ EBA, aduc numai apă plată! Să mai ies din sevraj, deschid televizorul. Nu-mi cred ochiului: în Realitate, sunt altfel!

19.00. Mă sună Premierul. Zice că are o veste bună: începe să se topească zăpada. Eu zic că e o veste rea: apa nu e bună nici în cizme. Părerea mea!

21.00. Cina cea de taină. Simt că-mi mai revin: cordon bleu din muşchi de mistreţ de Piaţa Universităţii, bine frăgezit şi înecat în vin. Felul doi, vegetarian: malţ, orz, secară, grâu. Fermentate!

Ora zero. Mă îmbătbătez c-o rugăciune. Rugăciunea de la miezul nopţii:

Bachus, îngeraşul meu,

La tine „închin” mereu:

Când sunt beat,

Tu fă-mă mangă!

Când sunt „luat”,

Tu fă-mă „rangă”

În tot locul mă-nsoţeşte

Şi cu whisky să-l primeşte!

Capcană pentru dl Preşedinte

Declarând că instituirea stării de urgenţă ar fi însemnat, în fapt, o capcană ce i-ar fi fost întinsă, Bălălău aruncă, în stilu-i caracteristic, încă o piatră în haznaua politicii dâmboviţene, piatră pe care se chinuie să o scoată, după caz, ziarişti, analişti şi alte vuvuzele pro ori anti-prezidenţiale. Bunăoară, oficiosul portocaliu „Evenimentul zilei” (ce-a fost şi ce-a ajuns!) comite câteva flotări logice, încercând să explice cine-a pus capcana-n drum la Cotroceni. Pe scurt, starea de urgenţă ar fi umplut punga baronilor PSD din Vrancea şi Buzău care „au aşteptat să ningă, apoi s-au gândit cum să deszăpezească fără să mai organizeze licitaţii” !!!

Avem, aşadar, de a face cu o adevărată conspiraţie: baronii roşii au complotat cu Viscolul, Gerul şi Zăpada, cu Iarna în general, pentru a-l determina pe Bălălău să instituie starea de urgenţă! Astfel explică „Evz” capcana din mintea lui Băsescu, minte în care starea de ebrietate s-a instaurat hă-hă-hă, de pe vremea când iarna nu era ca vara.

Alo, domnu’ Arafat, aveţi o urgenţă: nişte zeamă de varză pentru dl Preşedinte!

Băsescu instituie starea de ebrietate!

"Nici Constituţia, nici legea nu se referă la o situaţie de viscol care afectează parţial teritoriul ţării şi nici la situaţii de iarnă. Nu pot decât să apreciez că ori s-a vrut o capcană în care preşedintele să se repeadă cu instituirea stării de urgenţă, ceea ce înseamnă că ar fi fost preluate de militari conducerile administraţiilor locale şi să se conducă prin ordonanţe militară, ori este vorba de necunoaşterea legii"- Traian Băsescu.

Pesemne Bălălău se teme ca, odată chemată să rezolve situaţia, Armata îi va trimite şi lui un elicopter...

Linişte! A mai plecat un ziarist.

Nea Virgulă, dragul de el, este în noi, nu e necesar să-l rememorăm, să ne aducem aminte de el. Este parte din noi. Trăieşte prin noi, cu fiecare literă pe care o buchisim, cu fiecare meci pe care-l câştigăm, sau îl pierdem, cu fiecare efort pe care-l depunem ca ziarul să se nască mâine, o dată cu răsăritul soarelui, cu fiecare picătură de sudoare, de durere, de sânge. Cu fiecare pas pe care-l facem, spre altă iarnă, poate a mea, poate a ta, cine ştie ...

Este bătrânul Charles Aznavour al sufletelor noastre, învăluit în fumul albăstrui de tutun aspru, cu ţigara fără filtru fumegândă în colţul gurii, cu zâmbetul puţin trist, puţin ironic, cu pălăria trasă şmechereşte peste ochi, cu sufletul răscolit de vârtejul fluturilor albi ...

... care se vor aşterne molcom, într-o pace desăvârşită, peste pământul reavăn, sub care dorm amintirile iernilor trecute.

Mara HAGIU

Re-branding pe scena politică

Observ că din ce în ce mai mulţi lideri de opinie din spaţiul virtual bagă în seamă o mişcare ce ne vrea „Împreună”, taman de-aia e bine să ştim mai multe despre iniţiatorii ei, în contextul în care oamenii ăia din Pieţe îşi doresc în primul rând lideri politici care să le spună mai degrabă ce au făcut în ultimii 22 de de ani, decât ce vor face ei dacă vor pune laba pe Putere.

Prima care-a dat cu subsemnatul pe manifestul intitulat „2012-Sfârşitul lumii lor” se numeşte Aneta Bogdan, de profesie specialist în branding. Adică în a face din rahat bici, care să mai şi plesnească. Aneta a „plesnit-o” în timp cu câteva contracte grase cu TVR-ul sau CEC-ul, evident, din bani publici, de aici şi re-brandingul său către zona politică, în care se învârt şi mai mulţi bani publici. Al doilea cap al răutăţilor este Bogdan Naumovici. Despre individ am postat mai jos şi, dacă nu v-am convins eu, sigur vă va convinge Mihai Goţiu.

Prin prisma meseriilor alese şi a modului în care le practică, cei doi „Bogdani” îmi par mai degrabă nişte veritabili mercenari în toate cele - de aici pesemne şi „reputaţia de învingători” cu care-i blagosloveşte Tolontan. Oameni dispuşi să facă orice pe banii clientului, cu conştiinţa inclusă în valoarea comisionului, „învingători” care nu lasă loc de onoare învinşilor. Înclin să cred că "Mişcarea" celor doi e mai degrabă o ocheadă aruncată principalelor partide politice, cu următorul apropo: "Nu vreţi să vă re-brenduim noi, că tot strigă poporul că sunteţi nişte expiraţi!”

Strategie de marketing, nimic mai mult.