Nea Virgulă, dragul de el, este în noi, nu e necesar să-l rememorăm, să ne aducem aminte de el. Este parte din noi. Trăieşte prin noi, cu fiecare literă pe care o buchisim, cu fiecare meci pe care-l câştigăm, sau îl pierdem, cu fiecare efort pe care-l depunem ca ziarul să se nască mâine, o dată cu răsăritul soarelui, cu fiecare picătură de sudoare, de durere, de sânge. Cu fiecare pas pe care-l facem, spre altă iarnă, poate a mea, poate a ta, cine ştie ...
Este bătrânul Charles Aznavour al sufletelor noastre, învăluit în fumul albăstrui de tutun aspru, cu ţigara fără filtru fumegândă în colţul gurii, cu zâmbetul puţin trist, puţin ironic, cu pălăria trasă şmechereşte peste ochi, cu sufletul răscolit de vârtejul fluturilor albi ...
... care se vor aşterne molcom, într-o pace desăvârşită, peste pământul reavăn, sub care dorm amintirile iernilor trecute.
Mara HAGIU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu