Numele trandafirului

Pe cât de hulit, pe atât adorat, plătit regeşte să întreţină „Flacăra” speranţei preţ de aproape două generaţii într-o Românie comunistă, Păunescu a fost printre puţinii - dacă nu singurul scriitor contemporan- care nu şi-a trădat idealurile după ce toţi ceilalţi proletcultişti s-au lepădat de Ceauşescu. Ca să scutim epigonii şi criticii literari de iminentele recursuri la morală post scriptum şi post mortem, amintim că, încă în vână, dar măcinat pesemne de-o repetabilă povară, Maestrul a avut puterea să-şi execute singur epitaful, decretând:

„A ce miroase trandafirul
Care a izvorât încet
Din trupul prăvălit de moarte
Al unui interzis poet?

A ce miroase trandafirul
Sub care au lucrat şi viermi?
Între o floare şi un vierme,
Poeţii nu mai sunt eterni!”