În prima zi ca angajat la ziarul meu, Dan Badea apărea pe prima pagina a unui cotidian local de referinţă. Nu făcuse mare brânză, doar o dăduse parte-n parte cu un coleg. Se bătuseră pe-o...ziarizdă. Am trecut peste episod şi a rămas să lucreze la mine. În salturi, aşa cum îi place lui. Am trecut şi peste asta şi l-am recomandat la „Evenimentul zilei”, pentru postul de corespondent...Ne-am despărţit în momentul în care nişte şantajişti din presă i-au promis arginţi nenumăraţi şi funcţii, multe funcţii. N-a făcut mulţi purici pe acolo: mizerabila publicaţie a fost închisă la un moment dat. De-atunci, Dan Badea e într-o goană nebună, din publicaţie în publicaţie...
Ultimele evenimente l-au readus în atenţia breslei, deşi îndrăznesc să spun că în scandalul de la „Atac de Argeş” mai mult el s-a băgat în seamă decât l-au băgat alţii. Cred, Dane, că duci un război care nu e al tău. Ştefan Dumitru Afrimescu, oricât ar fi el de analfabet, nu are absolut nimic cu tine, nu ţi-a făcut nimic. Nu merita să îl jigneşti, aşa cum ai făcut-o, pe blog, într-un limbaj incalificabil. În plus, ar trebui să-i arăţi minimum de respect, măcar prin prisma faptului că e mult mai în vârstă decât tine. Nu contează cât eşti de jurnalist, important e să fii OM. Din punctul ăsta de vedere, chiar dacă ţi-e greu să recunoşti, amicul tău, Călin Popescu ţi-a servit şi el o lecţie de viaţă. Evident însă că tu ai luat totul în nume personal, ceea ce dovedeşte că mai ai mult până...departe. N-aş vrea ca, peste ani, să te regăsesc în categoria jurnaliştilor ale căror destine în presă au fost triste, pline de umor!
Ultimele evenimente l-au readus în atenţia breslei, deşi îndrăznesc să spun că în scandalul de la „Atac de Argeş” mai mult el s-a băgat în seamă decât l-au băgat alţii. Cred, Dane, că duci un război care nu e al tău. Ştefan Dumitru Afrimescu, oricât ar fi el de analfabet, nu are absolut nimic cu tine, nu ţi-a făcut nimic. Nu merita să îl jigneşti, aşa cum ai făcut-o, pe blog, într-un limbaj incalificabil. În plus, ar trebui să-i arăţi minimum de respect, măcar prin prisma faptului că e mult mai în vârstă decât tine. Nu contează cât eşti de jurnalist, important e să fii OM. Din punctul ăsta de vedere, chiar dacă ţi-e greu să recunoşti, amicul tău, Călin Popescu ţi-a servit şi el o lecţie de viaţă. Evident însă că tu ai luat totul în nume personal, ceea ce dovedeşte că mai ai mult până...departe. N-aş vrea ca, peste ani, să te regăsesc în categoria jurnaliştilor ale căror destine în presă au fost triste, pline de umor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu